Solidaritatea umana – in ture montane organizate

Desigur s-a intamplat sa mergeti in drumetii montane si sa existe accidente , sau chiar si tu sau alti colegi de drumetie sa nu mai poata merge/ sau sa traga de ei , deoarece nu mai poti/puteti merge suficient de rapid si sa ingreunezi/ingreunati grupul.

Pentru asta organizatorul si ceilalti participanti la tura (trebuie sa fie responsabili!!! cu totii), pentru ca se poate intampla ceva neprevazut. Asta inseamna grup unit , omogen de munte si solidar in eforturi comune.

In cazul in care cineva nu mai poate merge exista 3 solutii acceptate:

Solutia1: Se incetineste ritmul si persoana accidentata este lasata in fata si incurajata permanent ; i se acorda ajutor in caz de rana sau luxatie cu ajutorul instrumentelor din trusa de prim ajutor (in conditiile in care vremea si ora nu este inaintata – caz ideal 🙂 )

Solutia2: Solutie poate radicala: toata lumea renunta la traseu – tura se va relua alta data

Solutia3: Organizatorul / sau cineva din grup isi asuma rolul de a insoti persoana accidentata , pana la cel mai apropiat punct medical, cabana pentru ingrijiri (ultima varianta daca situatia nu este f.grava).

Ah si e importanta dinamica grupului cat de repede merge, (asta daca e un grup nou cu care vrei sa mergi) informatii asupra traseului e bine sa le iei, daca trebuie mers in ritm alert sau nu (functie de obiectivele incluse), daca este un grup cu care mergi prima data sa zic. Auto-evaluarea pentru a nu ingreuna situatia si mai bine te retragi timpuriu dupa ce ai toate detaliile daca consideri ca este un nemarcat dubios sau ceva f.lung pentru 1 zi 🙂

Cred ca cel mai important aspect pentru grup este atmosfera si la bine si la greu (nu doar la distractie!) , cat mai ales ora de intrare in traseu sa fie cat mai timpurie….daca ati ales un traseu lung, dificil sau solicitant (gen jepii mici – bucegi, la lanturi- piatra craiului etc.).

In fine se pot spune foarte mult despre aceste lucruri , eu ma rezum la acestea pentru moment.

Pentru mine cel mai important lucru e sa ne intoarcem cu bine acasa, teferi si sa stim ca ne-am sprijinit si sustinut reciproc, grup omogen intr-un efort comun.

Situatii neprevazute ce pot aparea pe munte:

a) Accidentul unui coleg/colegi (daca e traseu lung: musai intrat devreme pe ruta, daca e mai scurt se poate lalai si nu trebuie presiune exercitata din partea grupului asupra persoanei accidentate)

b) Furtuna, grindina, ploi cu tunete si fulgere – cautarea unui loc de adapost (conteaza si unde te prinde), folosirea unei rute alternative mai scurte (daca exista), sau marirea vitezei daca sunteti aproape de baza padurii si ploua destul de mult din senin

La orice situatie neprevazuta ce apare , trebuie intrezarita o solutie.

Am fost mai demult intr-o tura in care unul din colegi nu mai putea merge , iar organizatorul vroia sa coboram pe un nemarcat (fara sa-i pese de colegul accidentat). Consider o mare greseala sa lasi un coleg de izbeliste si sa nu-ti pese de el. (mai ales ca organizator!)

De atunci nu am mai mers pe munte cu acea persoana. Asa ceva nu se face.

In final am coborat pe marcat pe Jepii Mari in Busteni , putin pe noapte intrucat colegul abia mai putea merge.

In fine…muntele este vazut de oameni in forme diferite, dar fiecare face cum crede de cuvinta , fara sa stea dupa cineva anume, important e ca grupul sa fie legat si nu divizat si sa fim cu totii in siguranta in drumul spre casele noastre.

Nu-i usor sa organizezi ture reusite si sa impaci pe toata lumea.

Stiu bine ca e tare greu si ca ii e greu (organizatorului cat si soferilor) (documentare asidua + din teren , iar in cazul soferilor condusul dus intors+drumetia in sine)  si incerc sa-i ajut pe cei care o fac. Uneori e bine sa nu le stii pe toate, pentru ca mai inveti si din teren (inclusiv trasee adiacente– motiv de a reveni , nu ?)

Oricine poate gresi pe munte, important e sa inveti si sa nu te incapatanezi sa repeti acea greseala din orgoliu infinit.

Asa cum este si in viata. Nu trebuie sa fiti duri sau prea blanzi , insa a te implica in chestiuni inseamna automat si a fi expus greselilor, ca doar de-aia suntem oameni. Nu ne nastem pentru a fi perfecti, dar putem tinde catre perfectiune, important e ca noi sa fim rezonabili cu noi insine si cu cei din jur.

Succes garantat ! Ture senine pe munte !

Societatea si spiritul competitiv – corporatii si capitalism – vs Mersul pe munte si in natura

Traim intr-o lume denaturata, artificiala, cruda, bazata pe competitie.

Acum 10-12 ani am descoperit pentru prima data placerea urcatului pe munte. Desi corpul uneori sufera enorm din cauza oboselii, lipsei de hidratare (beti cat mai multa apa!!) sau chiar a efortului fizic, placerea spirituala inlatura aceste neajunsuri.

Fiecare isi doreste sa faca o drumetie, alpinism sau sa se catare pe munte (functie de pasiunea sa) pe marcate sau nemarcate, insa placerea trebuie sa primeze.

Muntele se urca nu pentru x sau y sau pentru ca z ar rade de tine ca nu esti suficient de rapid sau te opresti sa-i ajuti pe ceilalti participanti la tura care pot ramane in urma sau merg mai incet sau pentru simplu motiv ca ei au facut traseul ala si tu inca nu sau doar 70 la suta din el (societatea actuala pune destule bariere si spiritul de competitie este puternic prezent ca sa mai fie vorba de asa ceva).

Urcati muntele doar pentru voi , pentru placerea si linistea voastra , nu pentru a bate anumite recorduri si bineinteles pentru a va cunoaste in detaliu tara.Militez ca profesorii de geografie sa scoata elevii pe munte ! (astfel lucrurile se pot fixa mult mai bine vizual , textual si la toate nivelele) !
Pe de alta parte pentru mine , muntele reprezinta un loc in care imi pot depasi anumite limite, face noi prietenii, invata lucruri noi si de la alti oameni, refugiu ,loc de gluma si harjoana, bucurie si liniste dar si o posibilitate de a nu ma mai amenda uneori pentru ce fac si de a castiga si mai multa incredere in mine si in fortele proprii.

O carte deosebit de interesanta este si cea a lui Ken Jones – Prizonier in Carpati  in care se exemplifica si ce se poate intampla cand ramai izolat pe munte si cand vezi moartea cu ochii.

E bine ca rucsacul vostru sa aibe neaparat :

pelerina de ploaie – sau inca 2-3 e posibil ca cineva sa aibe nevoie de una nu ocupa un spatiu apreciabil

bete tracking – le-am vazut utilitatea la coborire , genunchii sunt supra-solicitati la coborari lungi

anti-histaminice (claritin/aerius (recomand claritin), clorfenilamina, spray anti insecte) – anti soc-anafilactic

spray piper – anti caini stana , urs sau animale salbatice

aparat cu ultrasunete – anti-caini stana

fluier si busola pentru orientare

batoane energizante , ciocolata, eventual glucoza

— si nu in ultimul rand Voie buna !!!

Nu uitati sa cereti ajutor sau sa acordati ajutor colegilor de drumetie la nevoie !
Notorietatea unui alpinist nu spune nimic legat de calitatea lui umana. ( R. Messner )